România,purgatoriul meu!

       N-am furat în viata mea,n-am ucis.Am respectat omul cu care m-am intersectat de-a-lungul vieții și instituțiile statului.Ce-am primit în schimb?Un mare scuipat pe valorile și morala mea.
       De la șoferul anonim din trafic,care-ți cară înjurături ca ai îndrăznit sa traversezi zebra,la polițistul arogant care ar trebui sa te apere,pînă la tagma judecătorească ce nu-i în stare sa condamne un criminal pe măsura faptei.Sa nu credeți ca medicii sînt mai breji.Toți știm ca trebuie sa-i "ungi" ca sa te vindece.O practica de la sine înțeleasă, împămîntenită   de-a lungul timpului și de care ,azi nu mai poți sa te eliberezi.

     Toate astea îmi ucid patriotismul zi de zi,puțin cite puțin.Pentru ca la fiecare întîlnire cu România mea,ma lovesc de aceste tare și-mi lasă un gust amar.

LA MULTI ANI!COPILARIE!!

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! Lîngă părintii iubitori care astăzi te sărbătoresc.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! In ghetto-urile mizere cu iz de delicventa.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! In arșița desertului,însetat și înfometat.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! In saloanele de spital,în orfelinate.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! In colțișorul în care te-ai ascuns bătut și abuzat.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE!

LA MULTI ANI...FETITA MEA!!!!

Emoţii de primăvară

Monique are 6 ani și în toamnă începe școala.Săptămîna trecută,în drum spre casă,printre miile noastre discuții despre viată,a avut loc și acest dialog:

MJ:Mama,cred ca mai vreau sa rămîn în grădiniță încă un an.
Eu:Toți prietenii tăi vor merge la scoală,și tu rămîi în grupă cu piticii.De ce?
MJ:Mă simt puțin timidă.
Eu:hahahaha....Descrie-mi timiditatea pe care o simți.
MJ:Simt cum mă gîdilă în tot corpul
Eu:Moky,tu te-ai îndrăgostit :)))))
MJ:....(tace mai apoi uimită)

iarna....spre final

Sînt pe cale sa ies din iarnă obosită și șifonată.Luna asta,zăpada ne-a scos cu lopețile în stradă și de cite 3 ori pe zi.Fac alergie la culoarea albă.Nu mi-a plăcut zăpada niciodată,nici să schiez nu mi-a plăcut și nici să înfrunt temperaturi sub 5 grade zilnic.Eu iarna hibernez.Mă apucă o apatie,o silă, și-mi tîrăsc zilele încet ca un prizonier în lanțuri.
Gîndul ca primăvara e aproape îmi luminează sufletul.Pîndesc momentul cînd voi simți mirosul ei și ma voi delecta cu muzica neauzită a topirii omătului.Voi pîndi momentul cînd ghioceii vor străpunge pătura de nea și-și vor scutura cu obrăznicie petalele,iar soarele va fi din ce în ce mai dogoritor.Ah ,primăvară....ce mult îmi lipsești.

cocalar?!

Dacă cocalarii din ziua de astăzi se recunosc după freză cu o tonă de gel și îmbrăcămintea sclipitoare,în vremuri de mult apuse oare cum erau recunoscuți?Și astfel ajung la poveștile "de la gura sobei".
Am avut șansa(pe care puțini o au)să-mi cunosc străbunicii materni(pe toți 4).Cel mai mult l-am iubit pe tatăl bunicii mele.Un bărbat jovial,mic de statură,grăsuț.În mintea mea de copil,îmi imaginam că asa trebuie să arate un husar adevărat,și parcă îl și vedem defilînd în cizme pînă la genunchi ;lustruite oglindă.Punctul lui forte era însa mustăcioara.Cred că de cînd i-a mijit în adolescenta și pînă cînd moartea ni l-a răpit,nu i-a schimbat forma.Lată de 3 degete(tip Hitler) îmi atrăgea privirea cînd îl întîlneam.
Mă lua pe picior bătrînește și cu voce domoală de povestitor începea să-mi depene amintiri din tinerețe.Asa am aflat cum s-a tocmit slugă la boier și cum datorită hărniciei a avansat la statutul de bucătar la conac.Asta însemna mîncare mai bună și îndestulătoare plus că mai putea ciupi și pentru familie.Pe zi ce trecea îi creștea burta și odată cu aceasta și stima de sine,ca într-un final sa devina "cocalar interbelic".Conform miturilor din familie,bătrînul avea o păsărică...în fiecare seara,înainte de culcare trăgea un păhărel sa aibă somnul lin.O dată pe lună o făcea lată să se mire toată strada.
Era zi de leafa și cu banii cîștigați în acea lună,făcea o "stație"la cîrciumă.Pleca de acolo beat pulbere.În puterea nopții,cînd somnul era mai dulce,săreai din pat de la harmalaie.Cîinii lătrau,lăutarii cîntau și minunatul meu străbunic se întorcea acasă însoțit de trei birje.În prima era pălăria,în a doua paltonul și în ultima el lălăind în mijlocul lăutarilor.Bineînțeles că în următoarea zi,toți din casă circulau în vîrful picioarelor.Conversațiile se făceau în șoaptă și vai de pielea mîței dacă îndrăznea să miaune atunci ...cineva avea dureri infioratoare de cap.

Bine c-au trecut...

Sînt odihnita,atît de odihnita incit am insomnii.Este a 4-a noapte în care la ore mici sînt treaza....Ce ma fac de lunea viitoare?!Tocmai mi-am obișnuit corpul sa se trezească la 11 jumate la prînz,iar de lunea viitoare la acea vreme sînt în drum spre grădi făcîndu-mi socotelile în gînd ca sînt aproape gata cu treburile casnice.N-am mai avut un asa program dezordonat de pe vremea fecioriei ;)

Nici anul asta n-am fost împreună cu românii mei de Crăciun.Am petrecut sărbătorile ,doar noi trei într-o plictiseala și sila care se adîncește de la un an la altul.N-am avut feelingul ca vin sărbătorile,nici colindele,nici zăpada n-au reușit sa ma scoată din starea de dezinteres total.Am simțit lipsa aromelor de prăjituri din scara blocului,am simțit lipsa îmbulzelii din magazine.N-am auzit în cartier telul lovind castronul ,bătînd frișca,n-am auzit pocnitori de la începutul lunii decembrie și n-a răsunat cartierul de manele de la primele ore ale dimineții.Toate astea mi-au lipsit,toate astea îmi insuflau emoția Crăciunului.Bleah,urîte sărbători am mai avut!

Bine ca s-au terminat.Acum aștept primăvara și renașterea naturii.Aștept sa ma mai scap de țoale și sa ma iau de piept cu viata.Am asa o pofta nebuna de trăit...

Frumoasa e iarna in aceste clipe...

Petitie pentru desfiintarea CNA, CNCD si a altor autoritati neconstitutionale!

GHEORGHE DINICA

S-a dus,a plecat și el.A plecat sa se întîlnească cu Ion Dolanescu ,cu Marga Barbu,cu Nicu Constantin,cu Grigore Vieru,cu Florin Bogardo,cu Anca Parghel,cu Ilarion Ciobanu...Nici un an nu a fost asa de îndoliat ca 2009.L-am pierdut pe Michael Jackson,pe Farrah Fawcett, pe Patrick Swayze,pe Gucci,pe David Carradine,pe Stephen Gately de la Boyzone,....Cuvintele sunt de prisos ca sa exprime regretul și întristarea.

To be, or not to be: that is the question!

Îmi este din ce în ce mai clar,ca se va ajunge in curînd la o psihoza în masa în ceea ce privesc vaccinurile de orice fel.Se pun pe tapet 2 vaccinuri cel anti HPV și cel împotriva virusului AH1N1,se aduc în discuție și boooom forurile de pe net,emisiunile de la tv și ziarele sînt pline de informatii despre aceste virusuri pro și contra.Plus ca se începe campania de vaccinare a populației și implicit o campanie anti vaccinare.Nu mai amintesc ca am în imboxul postei electronice vreo 5 e-mail-uri pe aceasta tema,de la amici si prieteni care îmi vor binele.M-am "documentat"și subscriu la acest articol și NU ÎMI VOI VACCINA FETITA ÎMPOTRIVA CANCERULUI DE COL UTERIN.Decesele consecutive acestei afecțiuni sînt din cauza diagnosticării tardive a bolii, stadiu în care posibilitatile terapeutice sînt limitate.Înainte de a “sari” direct asupra vaccinului,ar trebui ca femeile sa aibă o regularitate la consult ginecologic de cel puțin 2 ori pe an.Pe cînd în România mergi la doctor doar dacă te doare,sau ai observat ceva anormal în comportamentul corpului tău.Tot asa,datorita frecventei consultului medical,poți depista la timp și cancerul de sîn(o alta afecțiune care mutilează corpul și sufletul femeii și cu care româncele se confrunta în ultimul timp destul de frecvent).

Există o ţoapă in rețeaua de internet împotriva căreia am un dinte în plus...un canin.De cînd m-am împiedicat de ea fără să vreau,simpla ei existentă îmi provoacă tensiuni arteriale.Mă enervează că-i tembelă.Dacă ar tăcea în banca ei,nu i-aș avea treaba,dar dobitoaca semnalizează.Am încercat să o fac să vadă cît e de ridicolă, după principiul că:pe cocalari,"trompete" și țigani trebuie să-i pui la punct ca să-şi vadă lungul nasului;n-a mers.Eu știu şi de ce suferă,i-am demonstrat că-i proastă de bubuie.De atunci.........să te ții.
Acum mă adresez ție inculto:... unele chestii care mă seacă la un om şi mai ales la o femeie este ,scrierea incorectă a limbii române.Pot trece cu vederea greșelile de ortografie a unui bărbat.În ignoranță lui nu mă aștept să despartă corect "m-am","mi-am","ți-am",etc...,totuși l-aș privi cu alţi ochi dacă nu ar face astfel de erori.
...un alt lucru care mă aduce în pragul crizei de nervi este faptul că nu știi "străineza"(ca să te parafrazez).Nu se poate ca într-o țară democrată ,după atîția ani de la revoluție și după ani de școală să nu fii în stare să spui o propoziție în engleză,franceză,germană,rusă sau chiar spaniolă cînd te bănui o devoratoare de "telenovelas".Plus că toate filmele de la Tv sînt în mare parte americane și sînt traduse!!!!
Te-am păcălit ca pe-o prostănacă,puteam să te fac să te dezbraci în fața web și să nu ști niciodată că ai vorbit jumătate de oră cu mine și nu cu cel pe al cărui ID am intrat.Am rîs cu bărbatu-miu cît de neghioabă si dobitoacă ești în timp ce executai ce îți ceream.Am fost fată bună și mi-am dezvelit identitatea să nu mai prelungesc momentul penibil în care te-ai vîrît cu capul înainte plină de înfocare nătîngă.Ai încercat degeaba apoi,să dregi maioneza cu acuze și minciuni,...credeai că mă voi certa cu corsarul(nu-i spunem pe nume)pe al cărui ID am intrat.Nu m-am certat cu el,din contră a rîs și el de prostia ta.Mă rog....ai mușcat-o!
Q.E.D. (Quod Erat Demonstrandum)înseamnă "ceea ce era de demonstrat" și este o expresie latină utilizată la sfîrșitul unei demonstrații complete.Cum ți-am mai spus:nu te duce capul!!!!

De cîte ori nu s-a întîmplat,ca sunetul unei melodii să vă trezească amintiri mai vechi?Aseară am făcut un playlist cu melodiile dansate la discotecă în vremuri mult apuse. Melodiile le-am asociat cu stări,fapte şi chipuri.Apoi involuntar mi-au revenit în minte persoane care nu mai sînt printre noi şi care au plecat prea curînd,fulgerător.Am adormit cu chipurile lor radioase în gînd şi am vărsat o lacrimă pentru fiecare tinereţe furată de moartea nemiloasă.
Prima oară cînd am făcut cunoştinţa cu MOARTEA,era în septembrie sau octombrie '89.Eram o pişpirică de clasa a 7-a cu complexe de inferioritate.Era toamna şi înainte de începerea şcolii dădeai o mîna de ajutor colectivului C.A.P. la culegerea recoltei.Să fim înțeleși....nu benevol.Mă rog,era o formă de sclavie infantilă.Cred ca era joi,şi am venit de la cîmp fericită că a mai trecut o zi de chin şi că nu sînt aşa de obosită încît sa nu mă bucur de soarele tomnatic.În cartier,deja circulau zvonurile...,cea mai blîndă şi bună copilă ,murise în accident în acea dimineaţă.Am făcut un şoc.Întrebam disperată în stînga şi-n dreapta sperînd ca nu e adevărat.Apoi au adus-o în coşciug şi m-am prăbuşit în mine.Plîngeam eu,plîngea tot catierul.
Şi cum să nu sufăr cînd ,în acele vremuri vitrege în care nu aveai altă posibilitate de distracţie,ea era trubadurul nostru,al copiilor.Eram fascinată de chitara ei şi o rugam să mă înveţe şi pe mine sa cînt la acest instrument.Am rămas ca în tren.....cu chitară,fără însă să ştiu să o folosesc.
Apoi am văzut-o,pe masă,în sicriu.Fața îi strălucea de la cioburile parbrizului.Mîinile îmbrăcate în mănuşi fără degete erau vinete.Iar ea, în rochia de mireasă,stătea în sicriu...zdrobită.Îi tăiaseră şi părul de care era atît de mîndră şi pe care şi-l îngrijea cu preocupare şi cochetărie.Avusese doar 16 ani......

am cravata,sint pionier

De curind mi-am amintit de vremea cind eram pionier.Asteptam cu frenezie sa devin pioniera si sa depun juramintul de credinta."JURAMANTUL PIONIERULUI

“Eu … (numele si prenumele), intrand in randurile Organizatiei Pionierilor, ma angajez sa-mi iubesc patria, sa invat bine, sa fiu harnic si disciplinat, sa cinstesc cravata rosie cu tricolor.”

LEGAMANTUL PIONIERULUI

“Voi invata si voi munci pentru a deveni fiu de nadejde al patriei mele – Republica Socialista Romania; voi fi credincios poporului si
Partidului Comunist Roman; voi respecta neabatut indatoririle pionieresti.”

DEVIZA PIONIERULUI

“Pentru gloria poporului si inflorirea Romaniei socialiste, pentru cauza partidului – inainte!”

RASPUNSUL LA DEVIZA

“Tot inainte!”

Si am crezut fiecare cuvint rostit,am simtit patriotism fanatic...Cum pot niste cuvinte sa influenteze ratiuni si sentimente?!Am fost patriot!!!Eram mindra de cravata mea,era meritul meu....Se faceau pionieri in doua cicluri.Cei din primul ciclu erau cei care aveau merite deosebite.(eu)
Imi doream si snur galben de comandant de clasa.N-am invatat chiar bine,asa ca nu am fost nici macar comandant de grupa. Am totusi o insigna din acele vremuri,cu care ma afisam si la joaca.
Pentru ca recitam cu patos si ardoare poezii comuniste si pentru ca am participat la "Cintarea Romaniei"am primit insigna pionierului actor.Recunostinta vechiului regim.
La 23 august era ziua martiriului.Crapai de sete si caldura in soare asteptind sa treci prin fata tribunei oficiale ce dura citeva secunde. Te pregateai insa pentru asta de dimineata devreme ca sa nu uiti sa faci cu mina gratios,sa nu incurci pasii si sa nu omiti sa strigi numele conducatorului mult iubit.

A venit toamna

Toamna se asterne aurie pste orasul muzicii.E ca o doamna de virsta a treia care mai pastreaza ceva din tineretile trecute.
Copii culeg castane dintr-un pom din apropierea casei.Sint atit de galagiosi,dar nu ma supar.Soarele le mingiie parul balai si sint rosii in obraji.Pesemne s-au incalzit ;)
Imi amintesc si eu de toamnele din copilarie.Imi placea caldura de la ultimele raze ale soarelui.Aveam un sentiment ciudat....tristete... dupa vara care se incheiase,dupa zilele insorite care erau numarate si dupa vacanta trecuta din care nu reuseam sa ma smulg.Apoi uitam de suparararile mele,cind frunzele ruginii se asterneau covor in cartier,fosnind la fiecare pas si mirosind a pamind umed.Imi bucura sufletul culorile Toamnei cu diferite nuante de galben si roscat,scorusele(n-am mai vazut de mult)vindute in coifuri din ziar la colt de strada de babe infofolite.Asa era toamna copilariei mele.O poezie....
Am pornit cu MJ spre parc la locul de joaca.M-am asezat batrineste pe o banca urmarindu-mi fetita zglobie in iarba.In departare se auzeau talangile unei turme.Ma gindeam ca asa ar trebui sa fie sa stai in virf de munte.Sa nu auzi nimic in afara de zgomotul naturii.Apoi o para s-a desprins din ram ratind razant crestetul capului,s-a rostogolit la picioarele mele parca rizind in urma unei glume.Cind se apropia inserarea si soarele parca nu mai era asa de vesel,s-a facut simtit frigul.Cu dintii clantanind m-am smuls din visare ca sa realizez ca eram singure la locul de joaca si ca nu mai era mult pine se intuneca.Am plecat.
Astazi e prima zi din octombrie,e innorat si cetos.Adio soare....Adio vara....Bun venit aurie toamna!!!!

Un gest.....no comment

O copila moare de anevrism la 10ani.

Este trist cind un copil se duce si impresioneaza,dar cel mai mult m-a cutremurat si impresionat pina in adincul sufletului...parintii.Mama si tatal au fost de accord ca fetita in moarte cerebrala sa devina donatoare de organe.Povestea e,ca rinichii ei au ajuns la cintaretul roman de muzica folk Victor Socaciu.

Acum,de ce am insistat sa scriu postul asta.Sint mama si numai gindul ca as putea sa-mi pierd odoru imi taie rasuflarea.Nu incerc sa ma pun in locul parintilor,nu-mi doresc sa fiu in locul lor si nu incerc nici macar sa-i inteleg.Stiu cum as reactiona eu si cite lovituri as da cu capul peretilor .Nu s-ar putea discuta cu mine de nici un fel si mai ales despre aceasta tema.Cum spuneam:sint usurata ca nu sint in locul lor.

Pentru acei parinti....de la mine .....RESPECT!!!!

R.I.P...

When you’re sad and when you’re lonely and you haven’t got a friend
Just remember that death is not the end
And all that you’ve held sacred, falls down and does not mend
Just remember that death is not the end
(BOB DYLAN)



...NICU CONSTANTIN,indragitul actor de comedie,ne-a parasit ieri in virsta de 70 de ani.Am ramas cu un gol pe scena si in sufletele noastre.ADIO MAESTRE!!!!!!!!!!!!!!

...PATRICK SWAYZE,a murit la 57 de ani dupa ce 2 ani s-a luptat cu cancerul de prostata.Ieri a pierdut batalia cu boala.Adio,"Fantoma mea draga!"

...am revenit

Dupa o luna in care am trait ca un parazit m-am trezit aruncata in viata cotidiana cu un sentiment de frustrare si dor de "casa".Cred ca data viitoare nu voi mai sta asa de mult.Prea greu mi-a fost sa ma rup si prea greu imi este sa-mi revin.Am avut totusi norocul,ca am mai avut la dispozitie o saptamina de acomodare cu clima,casa,limba si vecinii.De luni,adio sedentarism.Incepe MJ gradinita si eu alergarile de colo-colo.Mda...a fost o vara minunata si un concediu linistit.Numai bine!

Corsicana

Pe Corsicana o cunosc din "tinerete".Cele mai frumoase momente,cele mai hazlii aventuri si cele mai tari betii,cu ea le-am facut.Sint ceva ani la mijloc de prietenie strinsa si sincera.Persoana in cauza,face parte din categoria prietenilor cu care pot ride intreaga zi cu pauza de somn.Mai nou,de cind si-a schimbat iubitul,a apucat-o melancoliile filozofice.Postura cu care nu reusesc sa ma obisnuiesc.Doamne-ajuta ca nu dureaza mult......cite o sedinta de o ora pe zi,si deobicei seara la un pahar de ceva.

La prima vedere ti se pare antipatica.Sinceritatea ei brutala,in lumea asta plina de prejudecati si ipocrizie,cade ca un trasnet.Trebuie sa ai rabdare cu temperamentul ei,numai asa poti vedea omul care e.Am fost una linga cealalta in diferite momente ale vietii.Ne-am bucurat impreuna si am suferit impreuna.Am rezonat una cu cealalta ca o singura coarda de vioara.Din pacate,viata si-a continuat cursul firesc si fiecare dintre noi si-a urmat destinul,fiecare in alta tara.Sentimentele dintre noi nu s-au schimbat.Mentinem legatura,din pacate nu atit de des cum ne-am dori,sint amanunte cotidiene care impiedica asta.Anyway,nu pierdem ocazia sa ne vedem cel putin de 2 ori pe an.

prietenii

Nu stiu altii cum sint,dar eu sint prietena cu toti.Ma "leg"de fiecare ins cu care am o relatie mai speciala.Cu unii pot purta discutii interminabile,cu altii pot ride pina fac febra musculara.Citiva se incadreaza la categoria ironii,si daca nu ne-ai cunoste ai crede ca urmeaza o paruiala demna de K1.Pentru majoritatea sint propta de care se sprijina la suparare si umarul pe care se varsa lacrimi la necaz.Sint atita de sufletista,incit stiu ca unii ma folosesc ca surogat si nu ma supar pe ei,doar ma intristeza.Capitolul prieteni ramine deschis.

ardeleanul si olteanul

Intr-un compartiment de tren, un oltean si un ardelean. La un moment dat, ardeleanul scoate o litra de palinca, slanina, pita, sfarma o ceapa si Incepe sa manince, tragind din cind in cind si din palinca... Olteanului i se face de o dusca, dar cum sa intre in vorba? La un moment dat, vazind ca tuica e pe terminate, isi ia inima in dinti si se apropie de ardelean: -Ma cheama Radu! -Apai, no, daca te cheama, du-te...