Despre mine

Fotografia mea
Germany
Alcatuita din una bucata sot si una bucata copil,familia mea se sprijina pe mine.Sint coordonatorul a tuturor activitatilor intreprinse impreuna sau separat;in domeniul privat sau public.Inca tinara,privesc viata cu optimism adolescentin.Sint constienta ca tot ce daruiesti ti se intoarce inzecit.Sint in cautarea propriului meu scop in viata.Simt ca,misiunea mea,nu a inceput inca. Acest blog e conceput ca o supapa a frustrarilor mele zilnce.Ma intereseaza prea putin parerea altora despre mine sau despre subiectele scrise.Se pot face comentarii,in limita bunului simt.Daca nu se tine cont de buna crestere,actionez in consecinta prin cenzura...Ma mai pot insa razgindi pe parcurs.

luni, 28 septembrie 2009

Un gest.....no comment

O copila moare de anevrism la 10ani.

Este trist cind un copil se duce si impresioneaza,dar cel mai mult m-a cutremurat si impresionat pina in adincul sufletului...parintii.Mama si tatal au fost de accord ca fetita in moarte cerebrala sa devina donatoare de organe.Povestea e,ca rinichii ei au ajuns la cintaretul roman de muzica folk Victor Socaciu.

Acum,de ce am insistat sa scriu postul asta.Sint mama si numai gindul ca as putea sa-mi pierd odoru imi taie rasuflarea.Nu incerc sa ma pun in locul parintilor,nu-mi doresc sa fiu in locul lor si nu incerc nici macar sa-i inteleg.Stiu cum as reactiona eu si cite lovituri as da cu capul peretilor .Nu s-ar putea discuta cu mine de nici un fel si mai ales despre aceasta tema.Cum spuneam:sint usurata ca nu sint in locul lor.

Pentru acei parinti....de la mine .....RESPECT!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va Mai Astept