Despre mine

Fotografia mea
Germany
Alcatuita din una bucata sot si una bucata copil,familia mea se sprijina pe mine.Sint coordonatorul a tuturor activitatilor intreprinse impreuna sau separat;in domeniul privat sau public.Inca tinara,privesc viata cu optimism adolescentin.Sint constienta ca tot ce daruiesti ti se intoarce inzecit.Sint in cautarea propriului meu scop in viata.Simt ca,misiunea mea,nu a inceput inca. Acest blog e conceput ca o supapa a frustrarilor mele zilnce.Ma intereseaza prea putin parerea altora despre mine sau despre subiectele scrise.Se pot face comentarii,in limita bunului simt.Daca nu se tine cont de buna crestere,actionez in consecinta prin cenzura...Ma mai pot insa razgindi pe parcurs.

joi, 1 octombrie 2009

A venit toamna


Toamna se asterne aurie pste orasul muzicii.E ca o doamna de virsta a treia care mai pastreaza ceva din tineretile trecute.
Copii culeg castane dintr-un pom din apropierea casei.Sint atit de galagiosi,dar nu ma supar.Soarele le mingiie parul balai si sint rosii in obraji.Pesemne s-au incalzit ;)
Imi amintesc si eu de toamnele din copilarie.Imi placea caldura de la ultimele raze ale soarelui.Aveam un sentiment ciudat....tristete... dupa vara care se incheiase,dupa zilele insorite care erau numarate si dupa vacanta trecuta din care nu reuseam sa ma smulg.Apoi uitam de suparararile mele,cind frunzele ruginii se asterneau covor in cartier,fosnind la fiecare pas si mirosind a pamind umed.Imi bucura sufletul culorile Toamnei cu diferite nuante de galben si roscat,scorusele(n-am mai vazut de mult)vindute in coifuri din ziar la colt de strada de babe infofolite.Asa era toamna copilariei mele.O poezie....
Am pornit cu MJ spre parc la locul de joaca.M-am asezat batrineste pe o banca urmarindu-mi fetita zglobie in iarba.In departare se auzeau talangile unei turme.Ma gindeam ca asa ar trebui sa fie sa stai in virf de munte.Sa nu auzi nimic in afara de zgomotul naturii.Apoi o para s-a desprins din ram ratind razant crestetul capului,s-a rostogolit la picioarele mele parca rizind in urma unei glume.Cind se apropia inserarea si soarele parca nu mai era asa de vesel,s-a facut simtit frigul.Cu dintii clantanind m-am smuls din visare ca sa realizez ca eram singure la locul de joaca si ca nu mai era mult pine se intuneca.Am plecat.
Astazi e prima zi din octombrie,e innorat si cetos.Adio soare....Adio vara....Bun venit aurie toamna!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va Mai Astept