De cîte ori nu s-a întîmplat,ca sunetul unei melodii să vă trezească amintiri mai vechi?Aseară am făcut un playlist cu melodiile dansate la discotecă în vremuri mult apuse. Melodiile le-am asociat cu stări,fapte şi chipuri.Apoi involuntar mi-au revenit în minte persoane care nu mai sînt printre noi şi care au plecat prea curînd,fulgerător.Am adormit cu chipurile lor radioase în gînd şi am vărsat o lacrimă pentru fiecare tinereţe furată de moartea nemiloasă.
Prima oară cînd am făcut cunoştinţa cu MOARTEA,era în septembrie sau octombrie '89.Eram o pişpirică de clasa a 7-a cu complexe de inferioritate.Era toamna şi înainte de începerea şcolii dădeai o mîna de ajutor colectivului C.A.P. la culegerea recoltei.Să fim înțeleși....nu benevol.Mă rog,era o formă de sclavie infantilă.Cred ca era joi,şi am venit de la cîmp fericită că a mai trecut o zi de chin şi că nu sînt aşa de obosită încît sa nu mă bucur de soarele tomnatic.În cartier,deja circulau zvonurile...,cea mai blîndă şi bună copilă ,murise în accident în acea dimineaţă.Am făcut un şoc.Întrebam disperată în stînga şi-n dreapta sperînd ca nu e adevărat.Apoi au adus-o în coşciug şi m-am prăbuşit în mine.Plîngeam eu,plîngea tot catierul.
Şi cum să nu sufăr cînd ,în acele vremuri vitrege în care nu aveai altă posibilitate de distracţie,ea era trubadurul nostru,al copiilor.Eram fascinată de chitara ei şi o rugam să mă înveţe şi pe mine sa cînt la acest instrument.Am rămas ca în tren.....cu chitară,fără însă să ştiu să o folosesc.
Apoi am văzut-o,pe masă,în sicriu.Fața îi strălucea de la cioburile parbrizului.Mîinile îmbrăcate în mănuşi fără degete erau vinete.Iar ea, în rochia de mireasă,stătea în sicriu...zdrobită.Îi tăiaseră şi părul de care era atît de mîndră şi pe care şi-l îngrijea cu preocupare şi cochetărie.Avusese doar 16 ani......