cocalar?!

Dacă cocalarii din ziua de astăzi se recunosc după freză cu o tonă de gel și îmbrăcămintea sclipitoare,în vremuri de mult apuse oare cum erau recunoscuți?Și astfel ajung la poveștile "de la gura sobei".
Am avut șansa(pe care puțini o au)să-mi cunosc străbunicii materni(pe toți 4).Cel mai mult l-am iubit pe tatăl bunicii mele.Un bărbat jovial,mic de statură,grăsuț.În mintea mea de copil,îmi imaginam că asa trebuie să arate un husar adevărat,și parcă îl și vedem defilînd în cizme pînă la genunchi ;lustruite oglindă.Punctul lui forte era însa mustăcioara.Cred că de cînd i-a mijit în adolescenta și pînă cînd moartea ni l-a răpit,nu i-a schimbat forma.Lată de 3 degete(tip Hitler) îmi atrăgea privirea cînd îl întîlneam.
Mă lua pe picior bătrînește și cu voce domoală de povestitor începea să-mi depene amintiri din tinerețe.Asa am aflat cum s-a tocmit slugă la boier și cum datorită hărniciei a avansat la statutul de bucătar la conac.Asta însemna mîncare mai bună și îndestulătoare plus că mai putea ciupi și pentru familie.Pe zi ce trecea îi creștea burta și odată cu aceasta și stima de sine,ca într-un final sa devina "cocalar interbelic".Conform miturilor din familie,bătrînul avea o păsărică...în fiecare seara,înainte de culcare trăgea un păhărel sa aibă somnul lin.O dată pe lună o făcea lată să se mire toată strada.
Era zi de leafa și cu banii cîștigați în acea lună,făcea o "stație"la cîrciumă.Pleca de acolo beat pulbere.În puterea nopții,cînd somnul era mai dulce,săreai din pat de la harmalaie.Cîinii lătrau,lăutarii cîntau și minunatul meu străbunic se întorcea acasă însoțit de trei birje.În prima era pălăria,în a doua paltonul și în ultima el lălăind în mijlocul lăutarilor.Bineînțeles că în următoarea zi,toți din casă circulau în vîrful picioarelor.Conversațiile se făceau în șoaptă și vai de pielea mîței dacă îndrăznea să miaune atunci ...cineva avea dureri infioratoare de cap.