România,purgatoriul meu!

       N-am furat în viata mea,n-am ucis.Am respectat omul cu care m-am intersectat de-a-lungul vieții și instituțiile statului.Ce-am primit în schimb?Un mare scuipat pe valorile și morala mea.
       De la șoferul anonim din trafic,care-ți cară înjurături ca ai îndrăznit sa traversezi zebra,la polițistul arogant care ar trebui sa te apere,pînă la tagma judecătorească ce nu-i în stare sa condamne un criminal pe măsura faptei.Sa nu credeți ca medicii sînt mai breji.Toți știm ca trebuie sa-i "ungi" ca sa te vindece.O practica de la sine înțeleasă, împămîntenită   de-a lungul timpului și de care ,azi nu mai poți sa te eliberezi.

     Toate astea îmi ucid patriotismul zi de zi,puțin cite puțin.Pentru ca la fiecare întîlnire cu România mea,ma lovesc de aceste tare și-mi lasă un gust amar.

LA MULTI ANI!COPILARIE!!

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! Lîngă părintii iubitori care astăzi te sărbătoresc.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! In ghetto-urile mizere cu iz de delicventa.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! In arșița desertului,însetat și înfometat.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! In saloanele de spital,în orfelinate.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE! In colțișorul în care te-ai ascuns bătut și abuzat.

LA MULTI ANI...COPILĂRIE!

LA MULTI ANI...FETITA MEA!!!!

Emoţii de primăvară

Monique are 6 ani și în toamnă începe școala.Săptămîna trecută,în drum spre casă,printre miile noastre discuții despre viată,a avut loc și acest dialog:

MJ:Mama,cred ca mai vreau sa rămîn în grădiniță încă un an.
Eu:Toți prietenii tăi vor merge la scoală,și tu rămîi în grupă cu piticii.De ce?
MJ:Mă simt puțin timidă.
Eu:hahahaha....Descrie-mi timiditatea pe care o simți.
MJ:Simt cum mă gîdilă în tot corpul
Eu:Moky,tu te-ai îndrăgostit :)))))
MJ:....(tace mai apoi uimită)

iarna....spre final

Sînt pe cale sa ies din iarnă obosită și șifonată.Luna asta,zăpada ne-a scos cu lopețile în stradă și de cite 3 ori pe zi.Fac alergie la culoarea albă.Nu mi-a plăcut zăpada niciodată,nici să schiez nu mi-a plăcut și nici să înfrunt temperaturi sub 5 grade zilnic.Eu iarna hibernez.Mă apucă o apatie,o silă, și-mi tîrăsc zilele încet ca un prizonier în lanțuri.
Gîndul ca primăvara e aproape îmi luminează sufletul.Pîndesc momentul cînd voi simți mirosul ei și ma voi delecta cu muzica neauzită a topirii omătului.Voi pîndi momentul cînd ghioceii vor străpunge pătura de nea și-și vor scutura cu obrăznicie petalele,iar soarele va fi din ce în ce mai dogoritor.Ah ,primăvară....ce mult îmi lipsești.

cocalar?!

Dacă cocalarii din ziua de astăzi se recunosc după freză cu o tonă de gel și îmbrăcămintea sclipitoare,în vremuri de mult apuse oare cum erau recunoscuți?Și astfel ajung la poveștile "de la gura sobei".
Am avut șansa(pe care puțini o au)să-mi cunosc străbunicii materni(pe toți 4).Cel mai mult l-am iubit pe tatăl bunicii mele.Un bărbat jovial,mic de statură,grăsuț.În mintea mea de copil,îmi imaginam că asa trebuie să arate un husar adevărat,și parcă îl și vedem defilînd în cizme pînă la genunchi ;lustruite oglindă.Punctul lui forte era însa mustăcioara.Cred că de cînd i-a mijit în adolescenta și pînă cînd moartea ni l-a răpit,nu i-a schimbat forma.Lată de 3 degete(tip Hitler) îmi atrăgea privirea cînd îl întîlneam.
Mă lua pe picior bătrînește și cu voce domoală de povestitor începea să-mi depene amintiri din tinerețe.Asa am aflat cum s-a tocmit slugă la boier și cum datorită hărniciei a avansat la statutul de bucătar la conac.Asta însemna mîncare mai bună și îndestulătoare plus că mai putea ciupi și pentru familie.Pe zi ce trecea îi creștea burta și odată cu aceasta și stima de sine,ca într-un final sa devina "cocalar interbelic".Conform miturilor din familie,bătrînul avea o păsărică...în fiecare seara,înainte de culcare trăgea un păhărel sa aibă somnul lin.O dată pe lună o făcea lată să se mire toată strada.
Era zi de leafa și cu banii cîștigați în acea lună,făcea o "stație"la cîrciumă.Pleca de acolo beat pulbere.În puterea nopții,cînd somnul era mai dulce,săreai din pat de la harmalaie.Cîinii lătrau,lăutarii cîntau și minunatul meu străbunic se întorcea acasă însoțit de trei birje.În prima era pălăria,în a doua paltonul și în ultima el lălăind în mijlocul lăutarilor.Bineînțeles că în următoarea zi,toți din casă circulau în vîrful picioarelor.Conversațiile se făceau în șoaptă și vai de pielea mîței dacă îndrăznea să miaune atunci ...cineva avea dureri infioratoare de cap.

Bine c-au trecut...

Sînt odihnita,atît de odihnita incit am insomnii.Este a 4-a noapte în care la ore mici sînt treaza....Ce ma fac de lunea viitoare?!Tocmai mi-am obișnuit corpul sa se trezească la 11 jumate la prînz,iar de lunea viitoare la acea vreme sînt în drum spre grădi făcîndu-mi socotelile în gînd ca sînt aproape gata cu treburile casnice.N-am mai avut un asa program dezordonat de pe vremea fecioriei ;)

Nici anul asta n-am fost împreună cu românii mei de Crăciun.Am petrecut sărbătorile ,doar noi trei într-o plictiseala și sila care se adîncește de la un an la altul.N-am avut feelingul ca vin sărbătorile,nici colindele,nici zăpada n-au reușit sa ma scoată din starea de dezinteres total.Am simțit lipsa aromelor de prăjituri din scara blocului,am simțit lipsa îmbulzelii din magazine.N-am auzit în cartier telul lovind castronul ,bătînd frișca,n-am auzit pocnitori de la începutul lunii decembrie și n-a răsunat cartierul de manele de la primele ore ale dimineții.Toate astea mi-au lipsit,toate astea îmi insuflau emoția Crăciunului.Bleah,urîte sărbători am mai avut!

Bine ca s-au terminat.Acum aștept primăvara și renașterea naturii.Aștept sa ma mai scap de țoale și sa ma iau de piept cu viata.Am asa o pofta nebuna de trăit...

Frumoasa e iarna in aceste clipe...